Introducere
Regizorul indian Neeraj Ghaywan aduce în atenție o poveste puternică despre prietenie și pierdere în filmul „Homebound”, care începe cu un plan simplu ce se destramă rapid: doi prieteni din copilărie, Shoaib (Ishaan Khatter) și Chandan (Vishal Jethwa), își doresc să devină ofițeri de poliție de stat. Însă birocrația rigidă a țării lor, împreună cu rasismul și clasismul instituțional, îi îndepărtează, având consecințe tragice.
Povestea filmului
„Homebound” a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes și este acum propunerea oficială a Indiei pentru premiul Oscar la categoria cel mai bun film internațional. Deși multe dintre evenimentele prezentate sunt fictive, scenariul este inspirat de un articol din 2020 publicat în The New York Times, care relata povestea a doi tineri prieteni ale căror vieți au fost afectate de pandemia COVID-19.
Mesajul regizorului
Ghaywan a declarat că a fost impresionat de durerea celor doi băieți, Mohammad Saiyub și Amrit Kumar, și a văzut o oportunitate de a adresa o întrebare mai amplă referitoare la modul în care minoritățile sunt omogenizate la nivel global din cauza clasei sociale, culorii, credinței, naționalității sau orientării sexuale. „Vorbind despre ei, suntem obișnuiți să ne referim la numere sau statistici – nu suntem lăsați să simțim pentru ei”, a spus regizorul.
Temele principale
Filmul combină drama socială cu emoții profunde, urmărind parcursul celor doi prieteni pe căi separate care, în cele din urmă, se intersectează. Amândoi se confruntă cu sărăcia și prejudecățile, dar din motive diferite: Shoaib, un musulman, întâmpină ostilitate din partea guvernului indian, în timp ce Chandan, un Dalit, este nevoit să renunțe la studii pentru a-și ajuta familia.
Perspectivele actorilor
Ishaan Khatter, care îl interpretează pe Shoaib, a subliniat lupta personajelor de a-și păstra identitatea, afirmând că destinele lor păreau deja stabilite înainte de a avea ocazia să se dovedească. Vishal Jethwa, care joacă rolul lui Chandan, a menționat dificultatea de a reda scenele în care personajul său se simte rușinat de cine este și de unde provine.
Concluzie
Pe măsură ce prietenii se reunesc la o fabrică de îmbrăcăminte, pandemia lovește, lăsându-i fără bani și fără loc de muncă, iar călătoria lor spre casă devine extrem de periculoasă. Ghaywan îmbină realismul crunt cu umorul și poezia vizuală, dorind să arate că atât frumusețea, cât și teroarea fac parte din poveste. Prin filmul „Homebound”, regizorul caută să demonteze imaginea victimelor pentru a evidenția cum prietenia poate fi o formă de rezistență.
